lansare volume carte ”Călător printre cuvinte” și ”Sufletul nostru comun”
15 aprilie 2011 Muzeul Mihai Eminescu Iași
15 aprilie 2011 Muzeul Mihai Eminescu Iași
Doamne, stăpânești infernul,
Dacă lumii stăpân ești,
Spusa asta ierte-mi-se,
Dacă nu-i în cărți cerești.
Dar ascultă-mi o-ntrebare:
Nu e parcă un blestem
Să doresc o viață-n care
De iubire să mă tem?
De ce-i viața trecătoare
Și iubirea fără rost?
De ce răul cel mai mare
Mă cunoaște pe de rost?
De ce nu se deslușește
Viața celor ce vor fi?
Nu-i păcat că se trăiește,
De ce-i greu să poți trăi?
De ce-i drumul fără soare,
De ce-i noaptea-n plină zi,
De ce tot ce este moare,
Ce-i mort de ce n-ar trăi?
_____
_____
Securea morții
Chiar de te-ascunzi, nu e scăpare,
Destinul nu-l învingi, el e precis.
Precum o pasăre e viața călătoare,
Drumul invers fiindu-ți interzis.
Nenumărate zâne bune poți să ai,
Să nu fii niciodată singur,
Când semn se dă, din iad sau chiar din rai,
Securea morții trupul îți despică.
Pe noi nouă nu ne-ai dat
Doamne, Tu ne-ai dat putere,
Ne-ai dat apoi și voință,
Însă ne-ai lăsat s-alegem
Să avem sau nu credință.
Ne-ai lăsat ca alinare
Lacrima pentru durere,
Pentru frumusețe, zorii,
Amintiri, pentru ce piere.
Ne-ai lăsat mii de comori,
Multe pentru fiecare,
Pentru ochi ne-ai dat culori
Și livezi cu pomi în floare.
Ni l-ai dat pe Fiul Tău,
Să ne scoată din păcat.
Ceva, Doamne, ai uitat:
Pe noi nouă nu ne-ai dat.
_____
_____
Limba omului să fie uitată
Limba omului să fie uitată,
Să-nvățăm limba luminii,
Să-nvățăm limba luminii,
Să intrăm, în țeava razei,
Trupurile, niște linii
Să se facă, iar ele,
Dacă vrem, rotundul roții
Și-n mișcare să vorbim
Nu-n cuvinte, ci-n emoții.
Fără sens
Un burete necunoscut șterge
Urmele de pe drum ale celui ce merge
Spre asfințit.
Un ceasornic smintit
Deretică prin memorie
Si iluzorie
Amintirea devine.
Ce trist! Nimic nu rămâne din tine.
Trăite intens,
Dar fără sens,
Precum diminețile
Ni se scurg viețile.
_____
_____
Trăiesc printre oameni
Trăiesc într-o țară unde
Tot ce e este durere,
Trăiesc printre oameni
Însetați de putere.
Aici visul se spulberă,
Orice iubire îndată piere,
Trăiesc printre oameni
Însetați de putere.
Privirile scapără
Doar venin și doar fiere,
Trăiesc printre oameni
Însetați de putere.
Un strop de candoare
E nebun cine cere,
Trăiesc printre oameni
Însetați de putere.
Când unii se-nalță,
Tu ești în cădere,
Trăiesc printre oameni
Însetați de putere.
Nici iarba nu crește,
Suntem cu toții în sere,
Trăiesc printre oameni
Însetați de putere.
Viu în viața ta
Chiar dacă-s în moarte,
Eu să fiu aș vrea,
Ca în sfânta carte,
Viu în viața ta.
Cine cu trufie
N-ar muri pe cale,
Dacă e să fie
Viul vieții tale.
_____Dorul
Eu de trec dealurile-n sus,
Către zările-n apus,
Dorule, îmi ieși în cale
Peste vale.
Străbat codri, străbat lunci,
Nu-i prilej de înviere,
Dorule, tu îmi aduci
Grea durere.
Cât mai vrei gluma sa-ntinzi,
Adu-mi-o pe draga-n tindă,
Ca-n valiză să mi-o-nchizi
În oglindă.
Tu mă ții sub două vrăji
Tu mă ții sub două vrăji,
Cum ții hârtia sub un șpalt,
Pe una o face-un ochi,
Pe cealaltă, celălalt.
Ei se-ntrec însă întruna,
Iată ce vor ei să știe:
Cel mai mare vrăjitor
Care dintre ei să fie?
Stau și eu și mă întreb,
Cel mai mare cin` să fie,
Cel ce iute mă omoară
Sau cel care mă învie?
_____
Ce bine-i cu tine
Ce bine-i cu tine,
Când vorbim și apoi ne
Sărutăm, iar buzele tale
Pătate-s de vișine.
Unul lângă altul stând,
Începem o viață nouă,
Nu mai avem două inimi,
Ci una, care-i cât două.
_____
Ce bine-i cu tine
Ce bine-i cu tine,
Când vorbim și apoi ne
Sărutăm, iar buzele tale
Pătate-s de vișine.
Unul lângă altul stând,
Începem o viață nouă,
Nu mai avem două inimi,
Ci una, care-i cât două.
Mamă
O măicuță, mamă dulce,
Te trezesc din amintiri
După viața cea trecută
Ce o au cei ce-s martiri.
Mi-amintesc mâna ta bună
Cum pe creștet mi-o lăsai,
Vorbele de alinare
Mamă, tu vei fi in rai
Frumusețea-ntruchipată.
Nu mai am acum nici grai
Să rostesc scumpul tău nume.
Vreau povețe să-mi mai dai,
Fii aproape. De mă cerți,
Mâna dreaptă ți-o sărut.
Te rog, mamă, să mă ierți
Pentru tot ce te-a durut.
_____
Izvorul luminii
Vin fluturii de mai,
Ieșind din visul florilor,
Vibrație pe câmp ca-n curcubeu
Vibrația culorilor.
Un murmur ne-ncetat
Se-ntinde până-n zare,
Tentațiile zborului
Și umbra mea le are.
O vrabie se sperie,
Când un bondar bonom
Se-aruncă în picaj deasupră-i
Și-i pare-un avion.
De bucurie fără margini
Inima oricui e plină,
Un suflet de copil, desigur , e
Izvor pentru lumină.
Rugă
Ceasul pare timp că n-are,
În tăcerea lui prelungă,
Să măsoare timpul care
Niciodată n-o s-ajungă.
Totul este o secundă
În hotarul dintre ani,
Viața vine și se duce,
Morții vrem să-i fim dușmani.
În văzduhul lumii-n care
Zborul însuși este chin,
Timpul pare timp că n-are
Să ne lase să mai fim.
Viața e în altă parte,
E în lumea de apoi,
Doamne, ruga din această carte
E să ai grijă de noi.
_____Viață trădată
Stau la poarta așteptării
Pe o laiță ce-i frântă,
Șoarecii mai joacă-n tindă,
Viața încă mă încântă.
Flacăra-n opaiț schimbă
Întunericu-n lumină,
Murmurul de stropi se-aude,
Sufletu-i tristeții cină.
E-o tăcere ce transformă
Tot ce-atinge-n pulbere,
Fericirea viitoare
Parcă vrea să tulbure.
Poarta-i încă împietrită,
Un cadavru-i lacătul,
Soarta doarme ghemuită
Precum Pruncul pe pătul.
Pe fereastră văd în zare
Fumegând coșul de fum,
Păsările călătoare
Au pornit încet la drum.
Sufletul, ce-i trist și singur,
Este umbra unui nor,
Doi cărbuni aprinși în sobă
Încălzesc ce-i trecător.
Un păianjen de pe prispă
Are vise de mărire,
Deodata noaptea-i pare
Plasa lui cu mii de fire.
Scârțâit de ușă-n treacăt
Umbra nopții unduie,
O trădare ea ascunde,
Viața noastră unde e?
Ispita morții
Că trăim mai multe vieți
E-o iluzie, firește.
Nu noi viața o trăim,
Viața pe noi ne trăiește,
Schimbând cu indiferență
Trupurile cu-alte trupuri,
În de neclintit cadentă.
Poți acum să te mai bucuri
De un răsărit de soare,
Când se-aude clanța porții
Și iubita-n prag apare?
Nu e ea ispita morții?
_____
Pentru Silvia
Ce lux, cât farmec, ce splendoare
E-n jurul nostru și cât e de bine!
Te scurgi în mine prin privire
Și eu la fel mă scurg în tine.
De pe buzele tale pe ale mele
Cuvintele sar ca niște balerine,
Ce lux, cât farmec, ce splendoare
E-n jurul nostru și cât e de bine!
Să-l mângâie, să-i dea hrană și să-l adoarmă,
Sufletul meu la sufletul tău cântând vine.
Ce lux, cât farmec, ce splendoare
E-n jurul nostru și cât e de bine!
Dorința vibrează în ochi, pielea scântei scapără,
Când trupurile noastre se caută ca niște feline,
Ce lux, cât farmec, ce splendoare
E-n jurul nostru și cât e de bine!
Curând se face noapte și aerul devine lichid,
Înotăm unul spre altul ca niște ființe marine,
Ce lux, cât farmec, ce splendoare
E-n jurul nostru și cât e de bine!
_____Tu pari
Cad din umbre umbrele,
Cad din zile sumbrele
Nopți ce-au înnegrit privirea
Și-au ținut pe loc iubirea.
Sus, mai sus de sus,
În ceresc de pure glastre
Vom sădi într-un apus
Viața din viețile noastre.
Fără zimți este tăcerea,
Un fior plecat din tine
Ia cu el întreaga lume
Și se cuibărește-n mine.
Policandrul stă de veghe,
Luminează împrejur,
Pare să m-ajute-n taină
Inima ca să ți-o fur.
Lăsând-o în loc pe-a mea,
Când stăm puri, tăcuți și goi.
Asta este dragostea:
Schimb de inimi între noi.
Nu alegem, ci, c-o rază,
Ne alegem-aceeași stea,
Mâna mea se-mpurpurează
Doar gândind c-a ta e-n ea.
Cine e în astă lume
Cel ce-a hărăzit astfel,
Tu să fii vraja mea dulce,
Eu a ta, sub un inel?
_____
Toamna
Din când în când se văd în zare,
Schimbând culori după culori,
Aripi de păsări călătoare:
Sunt în văzduh astfel de nori.
Noi pare că îmbătrânim,
Timpul de sfârtecă alene,
În loc de sânge roditor,
Secunde mii ne curg în vene.
Iubito, vino lângă mine să
Oprim în loc această zi
Și visul să rămânem tineri
Sfârșitul nu și-l va găsi.
_____
Război
Nu, n-o fac pe nebunul
Când îți spun că e război,
Totuși, am avut noroc,
Că dușmanii sunt doar doi.
Unu-a vrut să mă sufoce
Ieri, când nu eram atent,
Celălalt mi-a scos azi ochiul,
Că părea că-s somnolent.
Mâine însă amândoi
Mă vor arunca din pat.
Ce au, dragă, sânii tăi,
Cu ce să-i fi supărat?
_____
Ah, ce frumos este în doi
Ah, ce frumos este în doi,
Când dăm de-a dura toată noaptea
Luna pe cer ca pe o roată,
Păstrând secretul numai pentru noi.
Ah, ce frumos este în doi,
Când ascultăm la nesfârșit tăcerea
Și retrăim cu fiecare clipă învierea
Din moartea zilei a sufletelor noi.
Ah, ce frumos este în doi,
Când ne scăldăm în spuma vieții,
În clarul diafan al dimineții,
Senini și puri, misterioși și goi.
Și când vom fi în viața de apoi
Noi tot îmbrățișați vom fi,
Eternitatea împreună-o vom trăi.
Ah, ce frumos este în doi!
_____
Adevărul
Acum află adevărul:
Inima mea, păcătoasă,
A făcut nuntă cu-a ta.
Pieptul meu le este casă.
De-a ta dacă dor îți este
Și s-o vizitezi ai vrea,
Iată ce îți dăm de veste:
Vino pe-nserat la ea.
_____
Diavolul
Cuibărit e-n casa mea
Diavolul în mii de forme,
Eu tânjesc după femeia
Care-n înger să-l transforme.
Sau măcar să îl alunge,
Cu un fir de busuioc,
Teamă mi-e însă că ea
Îl va-nlocui pe loc.
_____
În ziua când ne-am cunoscut
În ziua când ne-am cunoscut
Toți anii viitori au încăput
Și nu ai înțeles de ce pe seară
Trupul a început să moară.
Pe loc, ca într-o iluminare,
M-ai tras din moarte înapoi
Și ai făcut trei vrăji prin care
Eternitatea intră-n noi.
_____
Somnul
Dormi și lumea nu mai e,
Te privesc ca un nomad,
E în somnul tău divin
Somnul stelelor ce cad
Și al roților de lemn.
În acest decor solemn,
Rupând al tăcerii ritm,
Inima mea-nchină-un imn,
Slăvind frumusețea ta.
Dormi și lumea-ntreagă pierd,
Mâinile devin mai multe,
Cu toate eu te dezmierd.
_____
Copilăria
Mai pot să cred și în povești
Din cartea veche, prăfuită,
Trei vieți n-ajung să retrăiești
Copilăria fericită.
Surâsul magic de copil,
Ce ține lumea la un loc,
Jocul privirilor, subtil,
Sub care fructele se coc
Sunt tot ce e mai sfânt.
Să ținem totul sub tăcere,
Că poți trăda doar c-un cuvânt
Și moartă-i orice înviere.
_____
Părinții
Doamne, pot să fiu sărac,
Foamea, setea pot să-ndur,
Să suport pot cu tărie
Mânia celor din jur.
Voi putea să simt durerea,
Întinsă pe mai multe vieți,
Să suport singurătatea
Și mereu să fiu drumeț,
E-o povară însă care
Nu va fi de suportat,
Cine n-ar muri la vestea
Că părinții i-au plecat?
As putea spune pt inceput FELICITARI celui care sa lansat si mult SUCCES in continuare."POETUL" asta are ceva al lui,aproape ca scrie numai de dragoste ,ca sentimente nu mai sunt etc.Ma intreb de unde ii vine inspiratia si de ce scrie asa?sufera si iubeste in acelasi timp,cum ar fi ca sufletul lui e mai tot tipul singuratic cu toate ca are pe cineva alaturi...isa poeziile postate ascunde multe neintelesuri,respectivul scrie despre el ,despre dragoste si inocenta ei,dar stie sa se acopere mereu,OARE ascunde ceva?cu siguranata,pt multi dintre poeti isi pun sentimentele pe hartie,cas mai directi sau nu,omul a inteles ce vrea sa exprime...insa aici ma fascineaza,as vrea sai pot citi cartile...unde le pot gasi?as vrea sa vad mult mai mult,posteaza cat mai multe poeme!!!,e misto ce scrie,fara discutii vei fi printre primi...si cel important lucru e ca nu copiaza pe nimeni ,e pur cea ce scrie...fara cuvinte am ramas...succes si toate gandurile bune catre tine...undeva din colt:))
RăspundețiȘtergere